Despre Turcia aveam in minte o imagine idilica generate de spoturile publicitare. Dervisii rotitori, marea azurie si cascadele impietrite de la Pamukale.

Cu aceste imagini in minte, ne-am planificat o excursie de 2 saptamani pana la Oludeniz, cale de 1700 km cu masina. Am traversat Bulgaria fara incidente, gratie bacnotei de 5 Euro din talon. David Copperfield e mic copil pe langa politaii bulgari.

Intrarea in Turcia este haotica si plina de savoare balcanica. Cinci puncte de control redundante. Cred ca vroiau sa ne testeze nervii. Daca trecem testul putem sa ne descurcam in Turcia. Imediat ce am trecut de punctul vamal am observat ca iarba ce crestea in santurile bulgare, lipseste cu desavarsire din santurile turcesti. O caruta tiganeasca zacea pe marginea drumului, ilustrand viata plina de savoare a otomanilor. Dupa 15 km mi-am dat seama de ce au tot venit in Tarile Romane. Singura analogie ce mi-a venit in minte a fost cu un stol de lacuste ce pustiesc totul in jur si pleaca mai departe.Drumurile m-au impresionat insa prin marcajele rutiere si starea suprafetei de rulare. Un drum national semana cu infama noastra autostrada Bucuresti Pitesti. 2 benzi pe sens, marcate, indicatoare rutiere, super ok. Foarte multe benzinarii goale. Gazarii se bateau de muste. Toate aveau magazin dar nu vindeau decat apa plata si biscuiti. Benzina aproape deloc, deoarece era foarte scumpa iar masinile erau si mai scumpe la vedere.Turcii ori nu suporta aerul conditionat, ori merg la consum. Toti erau cu perdelute in geam si isi scoteau picioarele pe fereastra masinii. Pesemne de la miros banuiesc eu.Tara este pustie. Cum te apropii de mediterana nu vezi decat praf, pietre, scaieti si case construite in praf. Blocuri intregi construite in plin praf. Nu exista urma de copac in parcari. Si cald. O caldura sufocanta, invadatoare, transpiratie si praf. Dupa 500 de km am considerat necesar sa ne oprim sa gustam din delicatesele nationale. Zarim un restaurant pe marginea drumului. De fapt era un fel de gradina de vara cu umbra si 2 turcaleti ce isi beau ceaiul fierbinte la o masuta in strada. Dand din maini mai ceva ca o morisca, incercand mai toate limbile de circulatie europeana, reusesc sa il fac sa inteleaga pe bucatar ca il intreb daca are donner kebab. Luminandu-se la fata lua o expresie bucuroasa si scoase farfuria cu carne cruda din frigiderul scos din priza. Folosea la alungarea mustelor ma gandesc eu. Scoate farfuria cu mana stanga, iar dreapta cea plina de jeg sub unghii si pe la cutele pielii o pune pe carne. Cu un aer interogativ ma intreaba daca asta vreau. Ii comunic cu degetele ca evident exista o deficienta de comunicare. Nu au ceea ce doresc eu sa mananc.Foarte binevoitori si amabili, insa au o vadita problema de igiena personala, ce vrand nevrand se rasfrangea si asupra mea.Cu inima stransa si stomacul gol ne continuam drumul. Un alt element definitoriu al culturii rutiere turcesti e teava sau furtunul cu apa. Le vezi in fata oricearei bodegi ca element de atragere a clientilor. Iei masa la ei si iti spala masina gratis. Dupa 10 km praful e la loc pe masina. EU am avut norocul sa imi spele masina cu o matura de plastic, asta dupa ce 2 ani de zile nimeni nui a avut voie sa puna buretele pe ea.Foamea ne-am ostoit-o totusi la un Burger King pe autostrada, singul de altfel pe 120 de km. Cu aceasta ocazie am probat si rezistenta la rupere a suportilor de bicicleta. Uitase-m ca bicicletele noastre mai inaltau masina cu 120 cm, moment in care am vrut sa parchez intro parcare cu copertina.Turcia continentala a fost dezastru. Cea costiera este feerica.Oludeniz este o statiune mica si pitoreasca, ascunsa intr-o rapa la malul marii Mediterane. Hotelul era situat pe munte, avand o panorama incredibila asupra marii.Prima seara la hotel si prima masa: seara turceasca. Donner kebab, shis kebab (daca scriu bine), salata de ansoa marinat cu condimente, vinete coapte, humus, fripturi fragede de miel, coaste de miel la gratar, sosuri, condimente, lipie cu branza, o feerie. Trebuie sa recunosc ca am venit cu 4 kg in plus din Turcia. Mancarea a fost nemaipomenita. Cafeaua turceasca avea gust de nechezol, insa ceaiul era un deliciu. Ceai tare si aromat, cu mult zahar nerafinat.La plecare as fi fost in stare sa spun: aicea eu sa mor as vrea, aici as vrea eu sa traiesc. Facand abstractei de caldura desigur. Marea este foarte frumoasa, dar ii lipseste ceva. Mirosul de alge putrede de acasa, miros ce defineste ideea de mare la romani.

Popularity: 4% [?]