Saptamana trecuta, vineri, am primit o veste buna: am recuperat niste bani la care nu mai speram. Si iata un prilej de sarbatoare. Si mi-am invitat prietenii vineri seara la mine. Nu mai tin minte ce am facut de mancare, tin minte ca am baut trei paharele de palinca foarte tare. Nu a fost o seara “grea”: dup-aia am baut vreo doua-trei beri dar a doua zi dimineata am dat piept cu dezastrul. De fapt capul meu a dat cu capu’ de pragu’ de sus al dezastrului.
Iata-ma a doua zi dimineata tanjind dupa ceva de mancare care sa imi redea controlul asupra propriului meu corp. Ceva care sa imi dovedeasca ca inca exist. Si am ales chakchouka. Un mic-dejun tunisian se zice, da’ am citit si in alte locuri ca ar fi peste tot in bazinul mediteranean musulman (sper sa nu supar pe nimeni cu remarca asta a mea!). Am vazut si alte siteuri (chiar romanesti) in care chestia asta se numea manaman. Poate nu e chiar acelasi lucru, da’ parca seamana.
Una peste alta, mancarea asta mi-a dat un pic de energie si sincer o recomand pentru scenarii similare cu cel prin care am trecut eu atunci. Totusi, nu e chiar mic dejun de ora 7 dimineata. E mai degraba unu’ de ora 12.
…citeste mai departe
Popularity: 18% [?]


